miercuri, 30 iulie 2014

Drumeţie pe creasta Munţilor Poiana Ruscă (program)


Vineri, 15 august 2014

Profităm de cele trei zile libere de Sf. Maria şi vom pleca cu microbuzul din Timişoara vineri dimineaţă la ora 8,00 de la Casa Adam Muller Gutenbrun pe ruta: Lugoj - Nădrag - Cabana Caprioru. De aici începe traversarea pe creastă a M-ţilor Poiana Ruscă. Vom trece pe lângă Sfinxul Bănăţean, vechile mine de fier de la Nădrag, "microbuzul" din Padeş, Vârful Padeş, Tăul Ursului, Vârful Rusca. Traseul va fi parcurs în plimbare, să dăm timp pasionaţilor de fotografie. Două nopţi vom dormi în corturile noastre şi sperăm să prindem în obiectivele foto imagini spectaculoase la răsărit şi la apus. După Vârful Rusca grupul se va împărţi în două: o parte coboară pe la Vârful Chicera şi Valea Şopotului spre Tabăra de la Poieni Strâmbu, ceilalţi vor coborî pe Valea Şasa, pe la Cabana Cheia tot la tabără. Vom ajunge duminică la tabară unde vom sărbători reîntâlnirea. Aici ne aşteaptă şi microbuzul care, seara, ne va readuce în Timişoara.
Costul excursiei este de 100 lei. 

 
 .

luni, 14 iulie 2014

Drumeţie în Munţii Ţarcu (program)

Sâmbătă, 2 august, 2014

Perioada: 2-3 august
Întâlnirea va avea loc sâmbătă 2 august în holul Gării de Nord la ora 7:30 de unde vom pleca cu trenul (ora 8:05) la Caransebeş. De acolo ne vom deplasa cu maşini / taxiuri până la Staţia de telescaun Valea Craiului situată la 773 m alt.
Din acel punct vom parcurge o drumeţie de dificultate medie pînă la Cabana Cuntu 1440 m alt, trecând prin Şaua Jigoriei şi Poina Şeroni (un minunat loc de belvedere asupra munţilor Ţarcu).
În ziua 2 vom parcurge traseul de creastă al Munţilor Ţarcu: Cabana Cuntu 1440 m – Vf. Ţarcu 2190 m – Vf Căleanu 2196 m – Căldarile Ţarcului – Cabana Cuntu 1440 m .
Spre seara vom coborî înapoi la staţia de telescaun de unde ne vom întoarce cu maşini / taxiuri în Caransebeş, iar de acolo cu tren regio (plecare 20:36) la Timişoara.
Sosire în Gara de Nord în jurul orei 22:00.

Notă:
- Cazarea se poate face şi cu corturile personale în zona Cabanei Cuntu!
- Condiţile de cazare sunt cele ale unei cabane de munte: mai multe paturi într-o cameră, o baie pe hol, o sala de mese cu sobă unde se poate face un ceai cald, cafea etc.
- Este necesar un echipament adecvat pentru drumeţia de altitudine: bocanci, beţe, impermeabile.
- Alimentele e indicat să le procuraţi din Timişoara pentru cele 2 zile. La Cuntu este izvor.
- Drumeţia din prima zi este de dificultate medie cu un urcuş accentuat în prima jumatate până în Şaua Jigoriei 1215 m.
- Drumeţia de creastă din a 2-a zi este de dificultate mare! Durata traseului este de circa 9-10 ore incluzînd pauzele de alimentare şi poze.

Atenţie: Persoanele care nu pot parcurge aceste trasee dar doresc „un week end pe munte” ne pot însoţi fără probleme şi pot opta pentru trasee uşoare şi plimbări prin zona Cabanei Cuntu. Ne vom împărţi în 2 categorii de efort:

- Categoria 1: Grupul ce vom parcurge ambele trasee mentionate mai sus.
- Categoria 2: pot evita urcuşul accentuat din prima zi până în Şaua Jigoriei, urcînd serpentinele drumului asfaltat până în acel punct. În ziua 2-a pot opta pentru o urcare înspre Vf Ţarcu atât cât doresc şi/sau pot face o drumeţie uşoară până în Poiana Şeroni sau se pot plimba în zona Cabanei Cuntu.

Costuri:
- trenul Timişoara - Caransebeş : 25 Ron/pers dus-întors.
- Maşini/ taxiuri Caransebeş – Telescaun Valea Craiului: aproximativ 35 – 40 Ron / pers dus-întors ( în funcţie de preţul negociat şi de nr de pers dintr-o maşină)
- Cazarea la Cabana Cuntu: 10 ron / pers ( sau cort: 0 ron)

Organizator: Bogdan Conciatu- tel.0732886324

IMPORTANT: Confirmarea participării se face doar telefonic!

 .

vineri, 11 iulie 2014

Incursiune în Munţii Dognecei (program)

Excursie, drumeţie şi tură foto

Sâmbătă, 23 august, 2014

Plecare: 23.08.2014, ora 08.00 de la Casa Adam Muller Guttenbrunn şi 8,15 de la Turist din Calea Şagului.
Preţul este de 80 lei/pers. şi include transport şi ghid specializat.
Transportul se face cu autocarul, microbuzul sau cu autoturisme în funcţie de numărul de participanţi.

Plecăm din Timişoara şi străbatem pusta bănăţeană pe traseul Jebel – Voiteg – Gătaia – Berzovia – Bocşa. De aici pătrundem în Munţii Dognecei şi facem un prim popas la Ocna de Fier pentru o vizită la Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului "Constantin Gruescu" – un muzeu al florilor de mină.
Muzeul, unic în lume, se află într-o încăpere din propria casă a colecţionarului Constantin Gruescu, supranumită "Casa Binelui", localitatea Ocna de Fier, str. Vale nr. 113, judeţul Caraş Severin, unde acesta a adunat pietre atât din România dar şi din strănătate, unele dintre acestea fiind unicat la nivel mondial.
De aici ne continuăm drumul prin Reşiţa, spre Lupac, de unde începem traversarea Munţilor Dognecei până la Lacul Mare din Dognecea. Lungimea traseului este de aproximativ 8 km, dificultatea de parcurgere este medie, durata fiind de 4 ore. Cei care nu doresc să facă aceasta traversare se vor deplasa cu autocarul/microbuzul la Lacul Dognecea unde vor avea posibilitatea să facă plimbări în zonă, să stea la terasă sau să facă baie în lac.
Traseul dintre Lupac şi Dognecea este deosebit de pitoresc. După un urcuş susţinut, de circa 2,5-3 km printre sălaşe, livezi şi poieni colorate, ajungem în vârful Cioaca Lupac 530m alt. De aici, în condiţii de vreme bună, suntem privilegiaţi de o privelişte încântătoare: cuprindem cu privirea Munţii Semenic, Depresiunea Caraşovei, Munţii Aninei, Dealurile Oraviţei, Cîmpia Caraşului, creasta centrală a munţilor Dognecei, dealurile Reşitei, chiar şi munţii de la Vârşeţ. Urmează apoi o coborâre în trepte prin pădure, drumul ducându-ne exact la terasa de pe malul Lacului Mare.
Când grupul se reuneşte vom pleca spre Lacul Mic din Dognecea, pentru un ultim popas. Ne îmbarcăm apoi în mijlocul de transport şi pornim spre casă unde estimăm că vom ajunge în jurul orei 21.

 .
 

vineri, 4 iulie 2014

Proiect Poieni Strâmbu (II)




La mică distanţă de Timişoara, între creţurile Munţilor Poiana Ruscă, într-o zonă încă împădurită şi prea puţin cunoscută se află tabăra de la Poieni Strâmbu. Fără semnal gsm - excepţie făcând doar câteva locuri pe creastă – fără Internet, găseşti aici o linişte absolută. Numai în vacanţa de vară şi câteva weekend-uri locul se umple de glasuri de copii şi de neastâmpăr juvenil, în rest, locul rămâne pustiu şi uitat.
Traseele din păduri au fost uitate, abandonate şi, chiar dacă unele mai sunt marcate, paşii turiştilor nu le-au mai străbătut de tare multă vreme.
Clubul Bănăţean de Turism, cel care a participat de-a lungul anilor la marcarea şi amenajarea multor trasee în zonă, şi-a asumat şi de data aceasta responsabilitatea pentru efectuarea activităţilor de reconstituire şi marcare sau refacerea marcajelor traseelor turistice şi de ciclism, amenajarea punţilor, realizarea unei hărţi cu traseele din jurul taberei ...
Au fost efectuate mai multe deplasări în zonă în vederea derulării acestui proiect, s-au făcut măsurători, s-au străbătut trasee ce vor apărea pe o hartă a zonei. Mărturii de la vizita anterioară puteţi citi accesând acest link.
De data aceasta aveam de atins două obiective astfel că ne-am împărţit în două cete ... de muncitori şi de drumeţi. Una mai numeroasă, ce urma să muncească la reconstituirea punţilor de pe Valea Mare şi Şopot. Vechea punte de pe Valea Mare era distrusă complet, iar cea care unea malurile Şopotului era impracticabilă, astfel încât era de preferat traversarea prin apă decât pe podeţ. Un alt grup, mai restrâns din punct de vedere numeric, avea sarcina de a marca cu gps-ul pe hartă un traseu de creastă ce ajunge până în satul Bătrână din Ţinutul Pădurenilor.
Înainte de ora 9 grupul de cinci care urma să străbatem drumul de creastă până la Bătrâna am părăsit tabăra şi, urmând marcajul triunghi galben am urcat o potecă abruptă ce duce de la aprox 400 m altitudine până aproape de 600. La capătul acestui urcuş efectivul grupului s-a diminuat, domnul Milan, după ce a urcat mare parte a acestei pante abrute, a hotărât că e mai înţelept să se întoarcă, motivând că nu poate continua deoarece bocancii îi sunt prea largi. Am rămas patru: subsemnata, Bogdan L., Paul şi Georgiana.
Trecând prin tunelul de pe decovil săpat în piatră cu peste un secol în urmă de mâna omului, mai precis de mâna prizonierilor italieni de pe vremea dominaţiei austro-ungare, prin care treceau vagoanele cu lemne trase de cai, am făcut primul popas într-o poiană unde l-am aşteptat pe Bogdan care s-a oferit să-l conducă pe drumul de întoarcere pe domnul Milan. După ce a mai urcat o dată panta, Bogdan s-a prăbuşit pe iarba moale din poiană pentru a se odihni puţin. Nu prea mult, pentru că mai aveam un drum lung de străbătut şi deja pierdusem multă vreme cu acest eveniment.
Eram pe creastă, străbătuserăm partea cea mai grea, dar şi cea mai scurtă şi cunoscută – mai urcasem panta acesta şi cu alte ocazii, urma însă drumul cel lung şi necunoscut. Niciunul dintre noi nu-l mai parcursese şi eram cu toţii mai mult sau mai puţin novici în descoperirea traseelor. Aveam informaţii că acest traseu era marcat ... şi nu prea, şi nu a mai fost utilizat pentru drumeţii de ani de zile.
La Bătrâna am mai fost, anul trecut, am şi scris despre vizită aici, dar pe alt drum, cel pe care urma să ne întoarcem acum ... în cazul în care nimeream traseul şi ajungeam în sat, deci, important era să ajungem la Bătrâna, drumul de întoarcere nu mai era o problemă.


Am părăsit poiana şi am intrat în pădure căutând din priviri marcajul bandă albastră, cel care trebuia să ne ducă până la destinaţie. Am făcut doar câteva sute de metri şi am ajuns din nou într-o poiană în mijlocul căreia era un pom mare cu marcaj pe el, se vedea de la distanţă şi ne-am îndreptat cu bucurie spre el, dar apoi, ia marcajul de unde nu-i. Ne-am învârtit în jurul pomului, apoi fiecare dintre noi a încercat în altă direcţie prin iarba deasă şi înaltă până la brâu, dar nici urmă de marcaj. Eram dezamăgiţi, nu puteam da greş atât de curând, când nici n-am început bine traseul. Am decis să o luăm prin pădure, urmând un marcaj forestier iar decizia s-a dovdit a fi bună, la scurt timp am găsit marcajul nostru, banda albastră.
Drumul în continuare nu a fost simplu, am greşit drumul de vreo două ori şi am fost nevoiţi să ne întoarcem pentru a porni apoi pe direcţia bună, am fost atacaţi de haite de câini ciobăneşti, puţinele persoane întâlnite pe drum nu ştiau să ne răspundă când întrebam de drumul de creastă spre Bătrâna – nici nu ştiau că există un astfel de traseu, au existat momente de ezitare, de nelinişte, dar de fiecare dată am reuşit să găsim marcajul şi să ne continuăm drumul.


Ştiam că va urma să trecem printr-o pădure seculară şi, deşi nu eram foarte siguri unde este localizată, când am pătruns printre copaci am recunoscut-o imediat, era copleşitoare, măreaţă, inertă, bătrână ca si timpul însuşi. Copacii nu erau aşa de groşi precum mă aşteptam dar erau impozanţi, şi, poate pare ciudat, nu-ţi dădeau senzaţia de teamă, din contra, ne simţeam protejaţi, eram veseli şi revigoraţi.
Eram puţin îngrijoraţi că ultima parte a drumului pe care l-am parcurs era mai mult în coborâre, iar satul se află situat la aproape 900 m. La un moment dat, printre crengile copacilor am zărit în depărtare o creastă, atunci am realizat că misiunea noastră va fi finalizată cu bine, ştiam că acolo sus, încă ascunsă printre faldurile dealurilor se afla dânsa, Bătrâna. Eram undeva în vale şi a urmat un urcuş serios pe un drum şerpuit, dar priveliştea ce ni se dezvăluia în timp ce urcam ne-a răsplătit din plin efortul şi, certitudinea de a ne afla atât de aproape de ţintă ne-a încurajat dându-ne ultima fărâmă de putere de care mai aveam nevoie.


Era ora 16 când am ajuns în sat şi ne-am aşezat pentru a ne odihni. Între timp, colegii noştri care munceau la refacerea punţilor terminaseră lucrul. Dar iată ce ne povesteşte Bogdan C. despre munca desfăşurată de el şi ceilalţi componenţi ai echipei:
"O dimineaţă de iunie liniştită şi frumoasă. Avem în plan reconstruirea a două punţi peste 2 râuri din zonă: Valea Mare şi Şopot.
Coborâm în Valea Mare şi ne punem pe treabă. Cele două trunchiuri de brad de câte 8 m fiecare erau deja aduse jos aproape de malul apei, fapt ce ne-a uşurat considerabil munca. Totuşi, ca să trecem şi să fixăm cele două trunchiuri de brad peste apă, a fost nevoie de 6 oameni.
Până am montat şi fixat paleţii pe cei doi brazi a durat ceva fiindcă trunchiurile erau inegale şi a fost nevoie să folosim “rondele” de sprijin şi egalizare.
La un moment dat a trebuit ca cineva să intre şi în apă fiindcă nu mai aveam cum să manevrăm paleţii şi să batem cuie. A intrat Dexi şi cu mine. El avea cizme de cauciuc, iar eu rezistenţă la apă rece. Cred că am bătut cu toţii cel puţin 100 de cuie în fiecare punte.



Chiar dacă a durat ceva, rezultatul a fost unul foarte bun. O punte solidă, sigură, care (dacă nu o ia vreo viitură) ar trebui să reziste cel puţin 8 ani.
Pe la ora 13:00 am plecat spre Şopot ca să construim a doua punte.
Puntea de peste Şopot am costruit-o la o palmă peste puntea veche  care încă mai stă în picioare. De data aceasta toată echipa s-a mişcat şi mobilizat foarte bine (având deja experienţă de la puntea de pe Valea Mare) şi lucrarea a fost gata în circa 3 h. Am lucrat cu toţii în mod egal, constant şi cu precizie, ca o maşinărie germană. Doru tăia cu drujba scânduri şi rondele de susţinere, Nicu şi Bela aşezau şi fixau paleţii, iar eu şi Dexi veneam în urma lor şi băteam cuiele de susţinere. La această punte, datorită faptului că era puţin în pantă, am fost nevoiţi să fixăm transversal nişte şipci (opritoare) în caz că puntea alunecă. La final Liubiţa a vopsit ambele punţi cu ulei de motor ars pentru a încetini putrezirea lemnului.
A doua punte a fost gata la ora 16:00."


Aşadar, ambele echipe au îndeplinit misiunile cu care erau însărcinate, diferenţa o reprezenta doar că noi mai aveam de parcurs un drum lung de întoarcere, şi nu oricum ci contra cronomentru, deoarece în cazul în care nu ajungeam înapoi în tabără la ora 19, colegii noştri plecau pe urmele noastre şi, cum în tabără nu este semnal, nu puteam să-i anunţăm unde suntem.
După o pauză foarte scurtă, am luat-o la vale, şi acest fapt ne-a încurajat, anume că nu mai aveam de urcat ci doar de coborât, urmând marcajul cruce roşie, aveam de străbătut o creastă frumoasă cu deschidere mare, cu privelişti minunate, apoi urma o coborâre accentuată prin pădure şi la final un luuung drum forestier până în tabără. Am mers şi am tot mers, astfel încât la ora 19, chiar dacă încă nu ajunsesem la destinaţie, totuşi eram îndeajuns de aproape încât să putem comunica prin intermediul staţiilor de emisie-recepţie.
Ziua de lucru s-a terminat, obiectivele au fost atinse şi, ce credeţi că am făcut? Ne-am odihnit? Nuuu! Am ieşit să facem mişcare, unii au jucat fotbal pe terenul sintetic din incinta taberei, alţii au făcut o plimbare de seară prin împrejurimi.



A doua zi am pornit pe traseele pe care se găseau cele două punţi refăcute. Şi mare ne-a fost bucuria când am zărit înaintea noastră un grup de copii ce treceau bucuroşi peste punţi, ei fiind primii beneficiari ai muncii desfăşurate de către membri Clubului Bănăţean de Turism.
Sperăm ca în cel mai scurt timp să realizăm şi o hartă a zonei, cu toate traseele ce pot fi parcurse şi să o afişăm în tabără, astfel încât zona să poată fi explorată pe o întindere cât mai mare şi în siguranţă.

Credit foto: Bogdan Lapadat şi Bela Fancsali

Festivalul de jazz de la Gărâna (program)

11 iulie, 2014

Traseu: Timişoara – Jebel – Gătaia – Bocşa – Reşiţa – Gărâna – Lacul Trei Ape
Durata: 3 zile
Cazare: Camping Trei Ape (cort)
Plecare: 11.07.2014
Întoarcere: 13.07.2014
Preţ: 130 lei

Programul festivalului:
Cea de-a 18-a ediție Gărâna Jazz Festival va avea loc în perioada 10-13 iulie 2014 în Poiana Lupului de la Gărâna. Prin tradiție, prietenii jazzului de toate vârstele vor fi prezenți într-o atmosferă familiară marcată de muzică, libertate și diversitate.

Vineri 11.07.2014:
Elena Mindru Finnection
Joey DeFrancesco Trio
Ulf Wakenius Band
Arve Henriksen Band

Sâmbată 12.07.2014:
Tiberian/Dahlgren/Betsch “Both Sides of The River”
The Crimson ProjeKCt
Kimmo Pohjonen
Pedro Negrescu Trio

Duminică 13.07.2014:
Mike Stern with Bill Evans Ft. Dennis Chambers & Tom Kennedy
Tom Harell “Colors Of A Dream” with johnatham Black, Wayne Escoffery, Ugonna okegwo, Jeleel Shaw and Esperanza Spalding

Preţul include:
- transport cu autocar/microbuz
- ghid pe toată durata excursiei
- cazare la Campingul Trei Ape (la cort)


Pretul nu include biletul de intrare la concert
Biletele se pot cumpăra de la casieria de la Gărâna
Preţ bilete: - 80 lei/zi
- 220 lei abonament 3 zile (vineri, sâmbătă, duminică



Sursa foto
.

miercuri, 2 iulie 2014

Transfăgărăşanul pe două roţi (program)


26 iulie, 2014

Avem deosebita plăcere de a vă invita la o tură de pedalat pe Transfăgărășan, tură care se va întinde pe durata a 4 zile (26-29.07.2014).

Plecarea se face sâmbătă, 26 iulie 2014 către Sibiu din Gara de Nord Timișoara cu trenul IR1812 de la ora 05:06 care ajunge în Sibiu la ora 11:40. Sâmbătă vizităm Sibiul, unde ne și cazăm peste noapte iar duminică mergem cu trenul R-2512 de la ora 07:35 până în localitatea Cârța. De aici începem urcarea spre Bâlea, urcare pe parcursul căreia vizităm obiectivele din zonă (Cascada Bâlea, Lacul Bâlea). Cazarea peste noapte se face la Bâlea. În a treia zi începem coborârea spre Curtea de Argeș, vizităm obiectivele din zonă (Cascada Capra, Vidraru, Cetatea Poienari) și ne cazăm în localitatea Corbeni. În a patra zi plecăm spre Râmnicu Vâlcea de unde continuăm cu trenul IR-1720 de la ora 08:48 spre Craiova. Ajungem în Craiova la ora 10:52, bem o cafea în centru iar de la ora 14:00 plecăm spre Timișoara cu trenul IR-1691. Ajungem în Timișoara în 29 iulie la ora 19:32.

Transportul și cazarea nu vor costa mai mult de 500 RON; mâncarea și lichidele le vom cumpăra pe traseu.

Cei care doresc să participe sunt rugați să țină cont de următoarele lucruri:

- fiecare dintre participanți trebuie să aibe cu el casca de ciclism, camere de schimb, scule;

- dacă vreunul dintre participanți nu mai poate continua din diferite motive (fizice, tehnice), se va descurca pe cont propriu înapoi;

- pentru a putea face rezervările la cazare și pentru a ști cât mai exact numărul de participanți, confirmarea participării se face achitând un avans de 100 RON fie la Clubul Bănățean de Turism, Str. V. Alecsandri 2 (Birou Acte, lângă P-ța Libertății), fie luând legătura cu Fancsali Bela (0746 034 062). Înscrierile se fac până în data de 21 iulie inclusiv.

Pentru orice nelămurire nu ezitați să ne contactați prin mail (fancsalybela@yahoo.com), telefon (0746 034 062) sau Facebook.


Sursa foto
 .

marți, 1 iulie 2014

....„IN TRANSA„ - alpina.....




......din ciclul IUBEŞTE ROMÂNIA......şi trece munţii fără trac!
Excursie umoristică pe Transalpina!


.....m-am trezit la prima oră a dimineţii şi m-am uitat la cer, am mulţumit că sunt sănătoasă şi am plecat pe Transalpina - dincolo de munţi, fără hartă, doar cu un bagaj de idei măreţe despre sensul vieţii.....
....uff ce de lume adunată într-un autocar cu ”talent” înăscut la serpetine....ba şi-un domn, ba şi-o doamnă, uite şi o domnişoară fără ceas - ” Cât e ceasul?”- 8 şi-a stat ...tic tac şi mă las ghidat de soare..de soarele ei, că soarele nostru e punctual şi ne aşteaptă la ascensiunea dintre munte şi vise.....şi o luai devreme cu scrisul şi ajunsărăm deja la Târgu Jiu..Lili fată mă făcu mama oltean, că tare-mi plac mie oltenii, dar nu rămăsei acolo că la Poarta Sărutului fu coadă la pozat, nu la sărutat, iar la Masa Tăcerii, nimeni nu tăcea....şi pe masă se urcă subsemnata ”Doamna, nu e voie pe masă, doar pe scaune”!!...iaca vrusei şi eu să văd Olteţu că are perspectivă mai bună de sus...mai un pic şi făceam o horă oltenească pe masă....de m-ar auzi Domnia sa Brâncuşi, mi-ar lua ”suprarealismul” înapoi ...doar simţul umorului să nu îl ia, că îl am de la mama ......Natură!!!!.........şi de la puncte, puncte am ajuns la munte.


....şi ne-am oprit la peştera Polovragi, unde doamna Felicia Bantea, ghidul peşterii, ne-a vorbit cu pasiune despre lilieci - prietenii ei de-o viaţă, care îi recunosc vocea şi ascultă comenzile pe care ea le dă..şi noi am ascultat-o cu gura cascată...Doamnă mă înclin! ...ce inteligentă, ce om, ce caracter.... ”De când lucrez în peşteră sunt cea mai sănătoasă..la cap, peştera îşi caută oamenii, îi recunoaşte pe cei care au o dilemă şi îi vindecă!” ...şi noi ne-am vindecat pe loc la cât eram de însetaţi de porţii grandioase de echilibru între minte, trup şi suflet....
.....şi că tot vorbirăm de suflet am poposit şi la Poarta Raiului a Mănăstirii Polovragi să ne liniştim sufletele adormite de peste ani şi ani..unde iubirea de D-zeu are aceeaşi culoare, aceeaşi formă, acelaşi miros ca şi peste tot....de iarbă proaspăt cosit....astfel inundată de intuiţia inimii şi a subconştientului tămăduit, m-am întins în iarba moale şi pufoasă şi am fost pur şi simplu eu însămi, conştientă că sunt în locul perfect tămăduirii sufletului şi.. ..Hopa...şi turiştii mei în fân..iar după zicala ”Hai fă-n fân” ne întinsărăm în fân ca nişte copii ce suntem cu toţii ..lol..vorba lui Andrei, din ţara lui, ...şi în fundal se mai auzea câte-o voce  ”Aici ne-am găsit să ne lăfăim” ..Da, aici..în iarba dulce de acasă, în curtea Domnului, el ne iubeşte şi vrea să ne vadă fericiţi, liberi să intrăm în rezonanţă cu el, lăsând la o parte toate ideologiile şi doctrinele..uff că o luai cu spiritualul...şi nu mă mai opresc până la Transalpina.....apropo .....Borcescu e în autocar??, să nu o lasăm cumva la plajă cu măicuţele....


....aşa că după întâmplarea divină şi mântuirea sufletelor, ne-am îndreptat spre Transalpina, pe un drum primitor şi cel mai ”închis” din ţară, vorba Simonei, cu aparatul foto dupa mine, .. pe un drum presărat cu emoţii, am ajuns la Rânca.. ”Foaie verde de piper, să trăiască domn şofer, că ne-a dus şi ne-a plimbat şi că nu ne-a răsturnat..pam, pam...zic eu că o fi făcut şcoala de şoferi la Oxford sau la Cambridge, de ce nu m-o fi dus şi eu acolo, nu ştiu nici în ziua de azi, la cum parchez maşina....na acuma..şi cu şofatu şi cu doctoratu))...în umor, ..într-un final ne-am cazat ..
...la cabana Condor unde am luat o gură sănătoasă de pălincă, pardon, să ne înţelegem, de aer curat care ne-a tăiat filmul până dimineaţă când s-a dat trezirea la masă.. ”papa gem, papa gem că salam nu mai avem” ...se aduce greu pe Transalpina, că nu cu toţii ”e şoferi”...fată mă prosti de tot...apropo Romeo cu nepoata unde au dormit toată noaptea????..raspunsul îl veţi găsi pe google



.....am plecat pe Transalpina unde până la cota 2158M.Alt, am fost în Transă...vise, ascensiune, absolut, totul la maxima altitudine, locul unde te mai naşti încă o dată şi mulţumeşti cerului că ai primit această zi ca o dedicaţie specială pentru bunătatea ta..şi totuşi oamenii nu sunt mulţumiţi, au trac, emoţii, frică de prabuşire în neant, în universul sentimentelor reprimate, singura cale de a învinge teama este să o înfruntăm, pentru că întodeauna atragem experienţele de care avem nevoie pentru a învăţa..aşa că cei care am înţeles scopul nostru pe Transalpina am primit şansa trecerii din Judeţul Gorj în judeţul Vâlcea ca pe o depăşire a limitelor, ca pe o trăire de zile mari, ....am zâmbit, ne-am bucurat şi ne-am pozat ..mai ales eu cu câţiva domni de bună pace şi cu intenţii nebănuite..săritori de-a dreptul ””cade doamna în derivă...nu-i nimica e o divă” ..nu-i a bun, dar-îi-o glumă....sanie cu zurgălăi...că am găsit şi nişte urme sănătoase de zăpadă şi am plecat la derdeluş...



....Cheese pe Transalpina şi la propriu şi la figurat, ne-am luat brânză şi caşcaval bio, cam piperat la preţ, dar foarte bun şi ne-am pus pe mâncat ...şi am visat că eram la Obârşia Lotrului unde am stat şi cu pârâul de vorbă ”De unde veniţi voi?? .....că Transalpina e închisă” ..este inaccesibilă doar în zilele ”încuiate” ale societăţii....Rică, Rică fară frică.... şi povestea s-ancheiat...... şi recomand tuturor să tranziteze Transalpina!! Fără Trac

 .

Autorul articolului: Angela Drăghia